Nu există iubire fără sacrificiu..

Am revenit acum, a trecut ceva timp.. dar ştiţi voi cum este perioada tezelor, mai mare stresul, nu că s-ar învăţa mai mult ( just kidding), oricum mai am una până la sfârşit.

De teamă să nu-mi pierd interesul de-a completa pagina asta, am revenit azi, şi în plus, şi pentru că m-am gândit la un fapt cu totul normal, dar care pentru societatea de azi pare cu totul anormal: să spui prin expresia ta, prin faptele tale, de ce nu şi din vorbele tale celor de lângă tine că-i preţuieşti şi sunt importanţi pentru tine.. crezi că ai putea face asta? Uh, dar.. sigur el/ea are ceva cu ea/el, ş-apoi hai să vedem ce e între ei.. şi uite aşa merge viaţa dintre contemporanii unei mlaştini mucegăite în obiceiuri şi vorbe deşarte.

Ştii tu cine a iubit cel mai mult? Poate nici nu te-ai întrebat, dar aşa din curiozitate, Cel care te-a iubit pe tine prima dată, Acela a iubit cel mai mult, în cazul fiecăruia în particular, dar din fericire, Acela este unul singur: Cel care ne-a creat!

În viaţă, întâlnim fel şi fel de oameni dragi sau mai puţin (era un ppt. “Călătoria vieţii” – foarte drăguţ realizat) pe care dorim să-i păstrăm alături de noi, dar din cât am trăit şi din cât am învăţat până acum din viaţă, omul după trecerea timpului de acomodare se schimbă, nu radical, dar cât de cât, îndrăzneşte mai mult, spune şi lucrurile mai puţin plăcute, dacă nu le-ai observat tu deja, ş.a.m.d.. Însă, Iubirea Adevărată, rămâne neschimbată faţă de tine pentru totdeauna, în orice împrejurare.. e acolo în inima ta, doar trebuie să-i zâmbeşti şi să-L laşi să Te ajute, să te iubească, să te păzească..

Bun, şi spuneam la început de un anumit “sacrificiu”.. dar asta nu mai scriu aici fiecare vede din perspectivă proprie mai departe, (de altfel, nici până aici nu zăriţi ca mine  )

“People who love each other end up reuniting. No matter how far apart they are, they will reunite in the end. Love is something that returns!”

Exista

Exista, da, chiar era o fiinţă care-şi dorea foarte mult să trăiască, dar nu ca oricine, ci dorea să trăiască impăcată cu gândul că în spatele ei stă cineva, care o protejează, o caută, o ajută şi o face să zâmbească. Dorea deasemenea să scape de câteva surplusuri de pe ea, să-şi achiziţioneze o maşină bună, să scape de câteva examene, să intre la o facultate mai uşoară, să-şi ajute inimile din jurul ei.. şi nu în ultimul rând pe a ei. Îi plăcea să alerge, să fie printre copaci şi printre blocuri, printre veveriţe şi printre cabluri, da, îi plăceau cam multe.. în special să-şi îndepărteze tristeţea şi să şteargă lacrimile de pe obrajilor celorlalţi.. pe ale sale – niciodată!

Visa la o excursie prin Asia, apoi prin Africa (hm, de america nu dorea să vorbească — considera un timp pierdut să fii pe acolo –) De fiecare dată când se pregătea să iasă din casă, se întorcea pentru a verifica dacă atmosfera era calmă, pentru că primordială în viaţa sa era inima, apoi fericirea şi după încă ceva.. cred că urma inteligenţa. hm.. pentru ea asta consta în a ştii să priveşti, să vorbeşti, să alergi şi să iubeşti – restul era doar preferinţe. Înlepciunea era în cărţi, deschisă şi disponibilă tutror celor care o căutau.

Şi cum este viaţa fiecăruia plină de dorinţe, a început să privească prin alţi ochi, să audă cu alte urechi, să vorbească cu altă voce, să trăiască cu un alt suflet, a uitat tot ce era trist, a aruncat tot ceea ce o întărâta şi asculta doar de conştiinţa fericirii sale..

Într-o oarecare bună parte, cred că avea dreptate această fiinţă..

oh.. a mea minte, ce te-aş ascunde câteodată !

Soarele nu-și mai întărește forțele,

Norii cuprind metalele cu brațele

Florile-și usucă seva în bură

Când rugina acoperă-ntreaga natură.

Dar peste tot și peste toate

În tot și-n toate,

Acum, văd și înțeleg

Cum Tu ești ești suprem!

Praise the Lord!

ce faci tu, după liceu?

Majoritatea voastră, aţi terminat liceul, v-aţi înscris la o facultate, sau mai bine nu alegând astfel ceea ce vă place; ce mi’ar place mie să fiu în locul vostru :d =)

Toate ca toate, dar se apropie bacul şi trebuie să încep învăţarea pentru cea de-a 3 probă la alegere dintre biologie şi chimie |ar fi ea şi fizica, dar n-o iau în calcul| şi nu ştiu ce să aleg =p De ce? pentru că: mi-aş alege chimia în probabilitatea că mă voi îndrepta spre ramura farmaciei sau ceva ce ţine de dânsa; apoi, aş alege biologia în cazul unei specializări balneo-fiziokinetoterapice şi recuperare |îmi surâde tare mult ideea, mai ales pentru cursurile în care se merge la skiat=)| sau moaşe şi asistent medical şi ce mai sunt ele acolo =) ce să fac? îmi plac ambele variante şi n’aş renunţa nici la prima, nici la a 2-a. Dacă aleg farmacie-stau 5 ani în facultate =( transform un `cap pătrat` =) şi pierd skiatul, dacă aleg balneo- aş avea timp mai mult *pentru mine*, ar fi mai uşor, dar.. pierd un loc de munca destul de căutat -farmacist =)

iuh, ce bine-ar fi să-mi spună cineva “alege asta şi va fi bine!”

Alături de muzică, şi nu numai, poţi evada din ploaia de lacrimi, din lumea reproşurilor, din *conserva* de tine. Acolo poţi greşi fără să observe nimeni, poţi interpreta o piesă fără să-ţi pese dacă ceilalţi o înţeleg sau mai puţin, acolo vorbeşti pe limba sufletului tău. Prin ea, te poţi crede cel mai bogat proprietar, în realitate fiind cel mai mare cerşător -|şi, mai mult decât atât, poţi pricepe gândurile pentru care vorbele nu sunt suficiente..

Listen that =)