O noua speranta, o noua lume..
cai negri
cu sufletul de culoarea unei zăpezi proaspete,
răniţi de timp şi de oameni,
oameni falşi ca bancnotele refuzate până şi la chioşcul de pâine de la capătul străzii,
zboară în căutarea unei inimi, uneia singure.
ei nu ştiu însă,
că lumea are acelaş miros şi în sud, în est sau vest.
şi că nimeni nu-i va mângâia cu adevarat
aici,
unde stelele plâng în faţa acestei privelişti dezolante:lumea.
vor ajunge la graniţă cu sufletul bătrân,
setos de-o iubire ce nu se poate stinge decât cu o iubire mult mai mare.
înfăşuraţi în păcate şi minciuni,
i-au orbit,
le-au scos ochii atâtea dalile…
li s-au scurtat aripile
şi neputincioşi, se tăvălesc în gunoiul ce altă dată li s-a părut un covor moale, roşu, de dorit…
ne-a prins din urmă, El
şi ne-a promis
că totul va fi altfel într-un mâine curând.
doar trebuie să privim dincolo de cer
spre o lume care deşi invizibilă,
totuşi,
atât de reală.
trimis de către ela grotaa la 02:21 pe 29.06.2008
