2 maimuţe care au dat totul
”Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” Ioan 15:13
Eugene Marais, un naturalist din Africa de Sud, a observat că un grup de paviani, care întotdeauna dormeau într-o peşteră situată la capătul unei borduri înalte, pe suprafaţa netedă a unei stânci. Ca să ajungă la peşteră animalele trebuiau să-şi croiască drum de-a lungul bordurii înguste care, în unele locuri, avea doar 15 cm lăţime. Din cauză că era atât de dificil de atins, peştera era un loc deosebit de sigur pentru a petrece noaptea şi doar una sau două santinele erau suficiente pentru a păzi trupa care dormea.
Într-o seară, Marais a observat un leopard sub bordură în timp ce pavianii se apropiau de intrarea în peşteră. Leopardul era destul de capabil să-şi croiască drum de-a lungul bordurii dacă vroia şi, cu câteva lovituri puternice ale labei, putea să-şi ia partea din pavianii adormiţi. Leopardul a reperat trupa şi a început să o urmărească, pândind lipit de bordură în timp ce maimuţele îşi făceau drum spre stâncă. Totuşi, şi pavianii reperaseră leopardul, şi Marais a văzut cum doi dintre ei, foarte precis, şi-au făcut drum înapoi, de-a lungul bordurii, până când au ajuns chiar deasupra uriaşei pisici. Concentrat la mişcările trupei, leopardul nu şi-a dat seama de prezenţa celor doi indivizi deasupra lui.
Deodată, cei doi paviani au căzut pe leopard, unul muşcându-l de coloana vertebrală, celălalt ţintindu-i gâtul. În două mişcări rapide, leopardul a prins pavianul din spate în fălci, iar pe celălalt l-a sfâşiat cu ghearele. Ambii au fost ucişi repede, dar acţiunea lor a salvat restul trupei. Şi leopardul a murit repede, căci pavianul care i-a ţintit gâtul i-a rupt vena jugulară.
Ar fi dificil de dovedit că pavianii care şi-au jertfit vieţile pentru trupă nu acţionau din instinct. Dar acţiunea lor le-a salvat companionii. În acelaşi fel, şi fiinţele omeneşti ar putea, sub impulsul momentului, să-şi dea viaţa pentru un prieten. Dar deplin conştient de ceea ce făcea, Isus a riscat veşnicia şi poziţia Sa de Dumnezeu, dându-Şi viaţa ca noi să putem fi salvaţi.
Pot spune, si nu e meritul meu, ca stiu ce inseamna sa pui in mod deliberat si constient in balanta pe de o parte viata ta, si pe de alta parte viata altora. Cu o perioada de timp in urma, ma aflam impreuna cu un grup de prieteni si cunoscuti intr-o situatie “delicata”. Atat de delicata incat eram constient ca erau sanse foarte mari ca o parte dintre noi sa nu mai vada lumina diminetii. Dupa un timp datorita unei rezistente si vointe de fier (de care acum nu imi dau seama cum am putut da dovada) mi-am dat seama ca eu o sa fiu ok. Dar cand m-am uitat la ceilalti, cand le-am fazut fetele, cand le-am citit frica, disperarea, deznadejdea zugravita pe fata, cand i-am vazut cum se dau batuti si clacheaza, cand m-am gandit la familiile lor, la fratii lor, la surorile lor, cand m-am gandit ca ma voi intalnii cu parintii lor………. m-am cutremurat.
) m-am rugat, dupa care m-am culcat convins ca, din moment ce Dumnezeu mi-a ascultat rugaciunea, o va implinii pana la capat. Eram sigur ca trupul meu nu se va mai trezi dimineata. Dar nu a fost asa, de atunci, m-am trezit in fiecare dimineata 
. Pentru anumite motive Dumnezeu m-a mai lasat sa traiesc.
Asa ca am facut (sau asa am crezut) un targ cu Dumnezeu, i-am spus asa: Doamne, imi dau seama ca voi fi ok, voi putea ajunge in siguranta acasa, dar Doamne, nu voi putea trai cu asta……. cum voi putea da ochii cu parintii lor? Doamne, daca tu iti vei arata puterea, si fei face in asa fel ca toti sa ajunga sanatosi si in siguranta acasa, sa nu moara nimeni, sa nu ramana cu urmari pe viata nimeni, Doamne dupa ce voi ajunge si eu in siguranta acasa, (vroiam sa ajung intai acasa sa rezolv cateva lucruri in familie) te rog ia-mi viata mea in schimbul oricarei alta de aici, te implor.
M-am mai rugat un timp, dupa care am continuat sa imi fac tot cea ce depindea de mine. Printr-un concurs de imprejurari Dumnezeiesc orchestrate, Apsolut toti au ajuns in regula si sanatosi acasa. Am ajuns si eu, am rezolvat ce aveam de rezolvat, mi-am imbracat pijamalele preferate (albe si pufoase
Dar daca in urma acestei situatii am inteles ce inseamna dragostea care se jertfeste, nu am inteles de ce m-a iubit Dumnezeu, eu am fost gata sa pun viata celor de langa mine mai presus de a mea, pentru ca imi erau prieteni, i cunosteam, i iubeam. Dar eu?….. eu nu il cunosteam pe Dumnezeu, eu nu il iubeam pe Dumnezeu, de ce m-a iubit Dumnezeu si pe mine? nu era nimic in mine care sa i faca placere, de ce m-a iubit? Puteam sa ma nasc in cea mai de jos casta din India, si sa mor in adolescenta mancat de sobolani, puteam sa ma nasc in Africa si sa mor la 10 ani de inanitie, puteam…. atatea si atatea…. de ce sunt asa de binecuvantat?
Mi-am pus aceste intrebari, pana cand am aflat ce inseamna harul (darul nemeritat) si de cand am inteles, viata s-a intors cu 180 de grade, vreau sa-I multumesc, dar,.. raman fara cuvine……..
Slavă Lui!
Mi-a făcut plăcere să citesc experienţa ta