Când pământul se cutremură
”Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.” (Psalmul 46:1,2)
Creşterea aparentă a numărului de cutremure este, credem, un semn al apropierii venirii lui Isus, Poate că începutul istoriei moderne a cutremurelor a fost devastatorul seism care a lovit Lisabona, în Portugalia, în 1755. Fără nici o avertizare , aproape întreg oraşul a fost distrus. Şaizeci de mii de oameni au murit şi şocul a fost simţit în Spania, Franţa şi Africa. Astăzi, cu instrumente precise şi tehnologie avansată, oamenii de ştiinţă nu numai că pot detecta zguduirile pământului peste tot în lume dar încep să poată să precizeze cu destulă acurateţe când se apropie un cutremur. În Japonia, instrumente foarte sensibile măsoară câteva foarte mici cutremure în fiecare zi, dar ele sunt atât de mici încât nu se simt.
Sub sol şi în oceane, pământul este o minge mare de stâncă separată în trei niveluri: centrul, care esre gros de 3300 km; mantaua, care înconjoară centrul, are cam 2800 km; şi scoarţa, care are doar între 8 şi 50 km. Un cutremur are loc atunci când fie mantaua, fie scoarţa se mişcă.
Forţe din interiorul pământului, cum ar fi roca topită, determină cutremurele. Influenţe cum ar fi atracţia lunii asupra pământului determină o tensiune asupra rocilor. Când această tensiune e îndepărtată, se produce cutremur. Cutremurele apar în multe locuri, dar cele mai mare au loc pe marginea Oceanului Pacific şi într-ocentură de pământ între Indonezia şi Marea Mediterană. Marginea Pacificului, care este atât de predispusă la cutremure, se numeşte ”Cercul de foc”, pentru că şi vulcanii sunt asociaţi acestui cerc.
Pământul ‘’se va preface în zdrenţe ca o haină”, spunea Isaia (51:6). În textul nostru, psalmistul ne vorbeşte despre un timp, la venirea lui Isus, când pământul, practic, se va dezintegra.
Unde altundeva vom găsi ocrotire în acel timp decât în El?
Trecand peste faptul ca Ps.46:1 e salutul meu personal
, citind descrierea de mai sus mi-am adus aminte de 2 intrebari pe care le-am pus profesoarei de geografie si care au ramas fara raspuns:
1. Cum se face ca se cunoaste grosimea stratului de manta, dimensiunea nucleului, si chiar a compozitiei nucleului (nichel + inca ceva) din moment ce nimeni nu le-a masurat.
2. ce metine lava la o temperatura inalta, din moment ce nu exista oxigen care sa intretina arderea.
Nu am trait nici un cutremur cu o magnitudine relevanta (apropo nu exista tehnologie pt prezicerea cutremurelor, ci doar pt detectarea lor, din cate stiu cel mai performatnt sistem de detectie in are Japonia – 30 de secunde) dar imi place sa urmaresc furtuni (cand mergeam la tara obisnuiam ca noaptea cand era cate o furtuna, sau vijelie, sa ies afara, si sa ascult tunetele, sa privesc cerul brazdat de fulgere, sa vad salcamii cum se indoaie pentru ca imi aduc aminte de puterea lui Dumnezeu. Imi place sa urc pe cate un varf de munte si sa privesc orizontul, si sa imi aduc aminte de maretia lui Dumnezeu. Iar cand ma gandesc la cutrmure, vulcani,… imi duc aminte ca pamantul cu tot ce este pe el va arde si in locul lui va fi un cer nou si un pamant nou.
Minuntat..! şi, cu adevărat minunate sunt lucrările Lui
Mulţumesc pentru precizare, totuşi nu voi mai modifica postul ‘p