ps
De ce? De ce să mergi înainte şi să nu ai siguranţa că mergi bine? de ce să vezi atâtea feţe mirate de decizia ta? de ce să-ţi pară rău de ceea ce ai făcut? de ce să nu ştii ce e în faţa ta? de ce să nu poţi avea niciodată sentimentul că ceea ce ai făcut este foarte bine? de ce să întorci de atâtea ori spatele situaţiilor? de ce să nu poţi avea încredere în tine? de ce să plângi mereu? de ce să te temi şi unde să fugi?? să te simţi un iepure urmărit de lup şi un şoarice prins în cursă. Să te indignezi de cei de lângă tine şi să-ţi dai seama că nu-i vei putea schimba niciodată prin comportamentul tău.. oricât de mult te-ai strădui. Să-ţi dai seama că nu există nimeni ca tine, că nimănui nu-i pasă de ceea ce tu intenţionezi să faci
de ce să doreşti ceva pentru ca să rămâi doar cu dorinţa? de ce să vorbeşti ca să rămână “doar vorbe..” ? de ce să faci ceva bine pentru cineva şi-apoi să auzi a făcut “de ochii lumi”? de ce să înveţi şi-apoi să uiţi totul? de ce să gândeşti – oricum nimeni nu ştie asta. de ce să iubeşti când în jur este doar ură.. de ce priveşti în sus când tu trăieşti pe pământ. de ce să speri, când toţi “ne trecem” pe zi ce trece.. de ce mănânci când alţii mor de foame. de ce să priveşti înainte când vezi lumea cât de mult a coborât.. şi toate aşa pot continua
Şi totuşi, în această viaţă, în care eu nu-mi înţeleg rostul, trebuie să trăiesc alături de El.. de Creatorul meu, pentru a putea trăi odată lângă El.. tot aici trebuie să sufăr totul pentru că El a suferit mai întâi în locul meu.. Pentru că nu vreau să mai trăiesc eu, ci Hristos în mine. Şi doar aşa voi putea odată să-L îmbrăţişez.. doar aşa voi putea odată să-L înţeleg cu adevărat.
