Mai putem şi noi să zâmbim?

Aşa scria pe un perete dosnic al blocului. Mi-au apărut în minte diferite scene în care oamenii nu numai că nu mai pot zâmbi, dar nici măcar să-şi ridice faţa senină spre Cer.. Tristeţe, durere, nevroză, spleen, chin, singuratate, dor toate cu un noian de lacrimi sincere şi fără sfârşit..

Apare întrebarea tipică “De ce?”

Iar pentru a primi răspunsul, părăseşte cel puţin pentru o clipă  eul tău..

De multe ori ne revărsăm necazurile noastre înspre urechile omeneşti, şi ne spunem durerile acelora care nu ne pot ajuta. În timp ce Isus ne spune: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă”.. Totala predare de sine şi acceptarea căilor Sale este secretul odihnei perfecte în dragostea Sa.

Sufletul rănit, bătut şi copleşit, va găsi în Isus un balsam.. El te iubeşte şi doreşte după dragostea ta. El ar vrea să-ţi aduci aminte că El Şi-a dat viaţa Sa pentru ca tu să nu pieri, şi El va fi pentru tine un ajutor prezent în orice timp de nevoie. Spune-I orice nedumerire şi încercare, cere-I să te întărească şi crede că El aude rugăciunile tale.. Nu te va dezamăgi niciodată!

Pacea neîntreruptă va curge în suflet deoarece odihna constă în perfectă supunere faţă de Isus Hristos. Umilinţa şi blândeţea minţii, care întotdeauna au caracterizat viaţa divinului Fiu al lui Dumnezeu, posedate de adevăraţii Săi urmaşi, aduc mulţumire, pace şi fericire, care-i va ridica deasupra sclaviei vieţii.

Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu nu-şi caută fericirea în această lume; ei caută bucuriile dăinuitoare ale unui cămin în cetatea cea veşnică.

Singura distracţie sigură este aceea care nu va alunga gândurile serioase şi religioase; singurele locuri de frecventat sunt acelea în care putem să luăm pe Isus cu noi.

“Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” (Matei 11:9)

~ by pollianna on Mon, Oct, 2009.