Little abt me

Hy! Sunt chiar eu, Eliza! Mă bucur, dar mă şi întristez pentru că ai ajuns pe ‘word-press-ul meu.

Aici ar trebui să vorbesc puţin sau mai mult despre mine, însă n-aş vrea să scriu ca de obicei o listă cu “sunt/nu sunt”, respectiv “îmi place/nu-mi place”, nu, nu voi face asta! Nu pentru că n-aş ştii ceea ce-mi place sau sunt, dar pur şi simplu nu cred că este prea interesant asta.. mai vedem

Am ajuns cu toţii în această clipă, în care totul pare să zboare către ceva, poate către nimic…

Nu mai avem timp să ne gândim unde dorim cu adevărat să ajungem, uităm din start motivul voiajului nostru de acum şi cu atât mai mult, dar şi mai trist, uităm pe Cel care ne-a trimis aici, adică pe Dumnezeu! Poate că tu eşti fericit/ă sau îţi doreşti mereu să porţi un zâmbet (adevărat sau fals, nu contează..  ’să fie!’ ) pe chipul tău, însă adesea iese doar în poze aşa cum ai vrea tu.. pentru că în realitate, se zăreşte mai mult interiorul care este deseori trist.. Poate că tu ai mereu convingerea că eşti mult mai presus de ea/el, şi te vezi pe o treaptă mai bună din privinţa bugetului decât ceilalţi.. SPER însă, să nu fie aşa, nici măcar pentru o zi!

Cred că unele dintre cele mai apăsătoare senzaţii apar atunci când:

-se uită nucleul vieţii: iubirea lui Dumnezeu;

-priveşti cicatricile trecutului;

-se încearcă ascunderea identităţii;

-există dorinţa de a imita sau de a te inspira în anumite situaţii de la ”alţii”;

-se schiţeaza “un zâmbet pentru poză” (tre’ să ieşi mai frumos.. că doar îi poză!=));

-se împachetează obiceiurile greşite sub motivul “şi alţii au făcut, şi poate, fac..” -presiunea de grup neînvinsă-;

-nu există nici un pic de spiritualitate, sau principii;

-se iubeşte ceea ce nu trebuie, şi nu se iubeşte ceea ce merită!

-aşteptările unui băiat/unei fete nu sunt realiste;

-observi pe cineva cum te urmareşte în ceea ce faci!

Dar mai mult decât toate acestea şi altele care or mai fi, sunt convinsă că cel mai şi cel mai urât şi greu sentiment este atunci când îţi dai seama ca ai rănit inima celui mai bun Prieten.. eşti pierdut pentru veşnicie.. şi vei afla sfârşitul departe de Cel care te-a creat şi te-a iubit! Nu doresc nimănui să treacă printr-unul din aceste stări, deaceea gândeşte-te ce frumos va fi când vei vedea pe cer, pe Cel ce ţi-a spus: “Eu voi şterge orice lacrimă din ochii tăi, şi moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut..”

Prietene, îmi doresc să fiu cu tine pe Noul Pământ!

Cineva te iubeşte! Ai încredere în El!